Stransi deja cu usa de preturile record la gaze, consumatorii din America ar putea avea in curand un nou stimulent pentru a renunta complet la pompa. Printre numeroasele prevederi climatice din proiectul Legii Reconcilierii, care isi vede de drum prin Congres, se numara si un credit fiscal in valoare de 7.500 de dolari pentru persoanele care achizitioneaza un vehicul electric.
Incheierea dependentei de masinile pe benzina ar putea aduce beneficii atat la nivel financiar, cat si la nivel ecologic. Insa daca America se indreapta catre o revolutie a vehiculelor electrice, ar fi bine sa o faca pornind de la ideea ca producatorii auto fac vehicule mai ecologice in mod responsabil.
Sectorul transporturilor este responsabil in acest moment pentru mai bine de un sfert din emisiile de gaze cu efect de sera ale Americii, majoritatea provenind de la masini si camioane care functioneaza cu benzina sau motorina.
Desi peste 60% din electricitatea din America provine in continuare din combustibili fosili, vehiculele electrice au o amprenta de carbon mai mica decat vehiculele pe gaz, iar aceasta se va micsora si mai mult pe masura ce tot mai multa energie va proveni din surse regenerabile.
Dependenta redusa de petrol ar limita, de asemenea, si dependenta de tarile petroliere si de conducatorii lor autocrati, si ar face ca America sa fie mai putin vulnerabila la cresterea preturilor la energie.
Insa cand vine vorba despre drepturile omului, vehiculele electrice nu sunt la fel de curate precum emisiile lor.
Tranzitia la masini electrice si alte tehnologii energetice noi a declansat o competitie globala pentru extragerea mineralelor esentiale pentru fabricarea bateriilor – inclusiv cobalt, litiu, grafit si nichel – iar in urmatorii ani cererea de metale precum aluminiul, folosit pentru carcasa bateriilor si pentru panourile auto, va creste si ea dramatic.
Drumul acestor materiale catre consumatorii auto este presarat de incalcari ale drepturilor omului.
In Republica Democratica Congo – o tara care produce 70% din cobaltul global – copiii si adultii respira praf toxic in timp ce cauta minerale in puturi improvizate. Angajatii din minele industriale de cobalt din Congo – multe dintre acestea aprovizionand industria auto mondiala – sunt nevoiti sa suporte conditii de munca nesigure si tratament degradant.
In Guineea – tara vest-africana in care se gasesc cele mai mari zacaminte de bauxita din lume (un minereu necesar pentru a produce aluminiu) – companiile miniere determina fermierii saraci sa isi paraseasca pamanturile si le distrug sursele de apa, pentru a face loc minelor care alimenteaza lanturile de aprovizionare din industria auto.
In China – tara care domina sectorul procesarii si rafinarii mineralelor esentiale, precum si productia de aluminiu si otel – dependenta de energia pe baza de carbune pentru prelucrarea si rafinarea mineralelor reprezinta o contributie majora la emisiile globale de gaze cu efect de sera.
Guvernele ii pot determina pe producatorii auto sa remedieze abuzurile la adresa drepturilor omului ce se petrec in lantul lor de aprovizionare, prin adoptarea unei legislatii care sa impuna companiilor auto sa se aprovizioneze in mod responsabil cu materiale.
Uniunea Europeana pregateste un regulament care, in ciuda unor limitari, ar impune producatorilor de baterii sa identifice incalcarile drepturilor omului sau abuzurile ecologice din procesul de obtinere a materiilor prime, inclusiv cobalt, grafit, litiu si nichel, si sa reactioneze in mod adecvat la aceste abuzuri.
Companiile care nu remediaza problema riscurilor legate de drepturile omului in lantul lor de aprovizionare nu vor putea sa-si vanda bateriile in UE.
Stimulentele fiscale pentru vehicule electrice, prevazute in proiectul Legii Reconcilierii, includ unele obligatii pentru producatorii auto: producerea partiala a componentelor bateriei unui vehicul electric in SUA, dar si obtinerea unui anumit procent din mineralele bateriei din continut reciclat sau din tari cu un acord de liber schimb cu SUA.
De asemenea, dupa o perioada scurta de tranzitie, vehiculele vor fi neeligibile pentru credit si in conditiile in care bateriile lor vor contine materiale sau componente de la o „entitate straina de interes”, excluzand probabil orice masina care se aprovizioneaza cu minerale sau piese din China.
Producatorii auto spun ca aceste cerinte ar limita in mod nejustificat numarul de masini eligibile pentru creditul fiscal, iar sustinatorii acestor reglementari spun ca ele sunt necesare pentru a reduce intreruperile si vulnerabilitatile din lantul de aprovizionare.
Relocarea lanturilor de aprovizionare in SUA sau in tarile aliate, nu elimina insa riscul incalcarii drepturilor omului.
Grupurile de advocacy atrag atentia ca legile invechite din domeniul mineritului din America, pe care administratia Biden le revizuieste in prezent, nu protejeaza nici comunitatile si nici mediul de efectele mineritului. Abuzurile legate de minerit pot aparea in orice jurisdictie, fie ca are sau nu un acord de liber schimb cu SUA.
Finantarea guvernamentala tot mai importanta pentru masinile electrice ar trebui sa vina la pachet cu prevederi care sa impuna producatorilor de masini sa se aprovizioneze in mod responsabil, fie in concordanta cu legea reconcilierii in sine, fie cu reglementarile ulterioare privind implementarea programului de credite fiscale.
Producatorii auto ar trebui sa fie obligati sa identifice minele si rafinariile din lantul lor de aprovizionare, sa deruleze si sa revizuiasca evaluari riguroase third-party, cu privire la respectarea drepturilor omului in mine si rafinarii si sa se asigure ca iau masuri de corectare, pentru a raspunde abuzurilor.
Sprijinul acordat domeniului vehiculelor electrice in proiectul mamut al Legii Reconcilierii poate fi un pas catre reducerea emisiilor vehiculelor. Insa daca ne uitam mai atent, companiile auto vor avea mult mai mult de lucru.
Sursa: https://www.hrw.org/news/2022/08/10/if-electric-cars-are-future-lets-make-them-responsibly